There was an error in this gadget

Despre

Despre Jean MONDA

Născut pe 22 Ianuarie 1900 (20 Ianuarie după unele surse bibliografice) în Ploieşti, Jean (Ionel) MONDA pleacă la studii la studii la Şcoala Politehnică din Milano, pe care o absolvă în 1924. Deşi nu cunoaştem încă numele profesorilor săi, putem deduce din stilul în care proiectează mai târziu, că şcoala italiană îi insuflă o plastică contemporană anilor aceia, în liniile unui Art Deco auster sau al unui Modernism moderat.
Întors în ţară, MONDA se stabileşte în Bucureşti unde începe să primească din ce în ce mai multe comenzi, marea lor majoritate de investiţii imobiliare. Legăturile cu comunitatea evreiască, din care făcea parte, îi asigură contactul cu o multitudine de comanditari cu gusturi cizelate, în pas cu ‘moda’ arhitecturii occidentale. Legăturile profesionale au fost şi ele cu siguranţă influenţate de această comunitate, printre colaboratorii săi numărându-se şi inginerul J. BERMAN. De asemenea, mai mult ca sigur îl cunoştea pe arhitectul Marcel IANCU (1895-1984), care, în 1934,  îi proiecta o clădire lui Solly GOLD pe strada Hristo Botev, după ce, cu doi ani înainte, MONDA îi proiectase aceluiaşi beneficiar un imobil pe strada Armenească.
A doua jumătate a anilor 30’ îl găseşte pe Jean MONDA în ipostaza de profesor. Odată cu înăsprirea tratamentului evreilor din cauza climatului politic de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, studenţii evrei nu mai avut posibilitatea de a-şi continua studiile în România, astfel că, un număr de intelectuali au înfiinţat Colegiul Evreiesc. Între profesorii care au susţinut Departamentul de Arhitectură din cadrul Colegiului Evreiesc se numără şi Jean MONDA şi mai tânărul său coleg,  Hermann (Harry) STERN (1909-1954).
Plastica abordată de Jean MONDA este, din câte cunoaştem până la acest punct, una coerentă şi consecventă pe tot parcursul carierei sale: estetica Art Deco, un adevărat ‘Modernism bine temperat’1, se intersectează în diferite proporţii cu estetica Modernistă pe tot parcursul operei arhitectului. Abordarea modernă a arhitecturii i-ar fi putut câştiga lui Jean MONDA un loc sigur în istoria arhitecturii secolului 20 alături de alte nume ilustre ale Modernismului Românesc, precum Horia CREANGĂ (1893-1843), Duiliu MARCU (1885-1966), Marcel IANCU, Tiberiu NIGA (1906-1979) şi alţii. În realitate însă, numele Jean MONDA este aproape uitat. Cauza principală credem că este strâns legată regimul comunist instaurat după Război. După 1947 Jean MONDA nu pare să mai fi proiectat nimic, după ce, în mai puţin de două decenii proiectase şi construise peste 30 de imobile elegante, cu o plastică reuşită, rezultatele evidente ale unui bun profesionist, ale unui om cu har. Urmând confiscările proprietăţilor sale (inclusiv apartamentul din blocul Frascati, în care locuia), Jean MONDA se mută tot într-un imobil de apartamente proiectat de el, pe strada Tudor Arghezi, la apartamentul 2. Cutia poştală a acestui apartament încă îi poartă numele. Nu ştim sigur dacă nu a mai avut voie să proiecteze sau a refuzat să lucreze în institutele de proiectare, dar se pare că Jean MONDA nu a mai semnat clădiri. Doi factori au împiedicat până acum uitarea sa: faptul că în 1940 şi-a publicat singur o monografie şi faptul că mai mult de jumătate din clădirile sale poartă şi astăzi plachete cu numele său şi anul construcţiei. Dacă nu ar fi avut prezenţa de spirit să facă aceste două gesturi, astăzi, cu siguranţă, nu am fi putut vorbi despre arhitectul Art Deco – Modernist Jean MONDA.
În perioada comunistă Jean MONDA devine un bun cunoscător, critic şi autor de texte de arhitectură, publicând o serie de articole şi cinci volume despre acest domeniu. Două din aceste volume au fost premiate de Uniunea Arhitecţilor din R.S.R. în acea perioadă.
Pe 11 Septembrie 1987 Jean MONDA se stinge la Bucureşti, iar arhitectul Simon JULMAN, scrie câteva cuvinte despre el în numărul 5 din 1987 al revistei Arhitectura:
‘Fără patos, fără exagerări inutile, cu eleganţă şi simţ al valorilor autentice, deschis în suflet şi în gând la tot ce e nou, privit, apreciat şi însuşit cu discernământul intelectualului profund legat de semnificaţia artistică şi socială a gestului construit.’

NOTĂ:

1.      Termen preluat din ‘Art Deco sau Modernismul Bine Temperat’, autor Mihaela CRITICOS, Editura Simetria, 2010, Bucureşti. Găsim că acest termen descrie întocmai opera lui Jean MONDA.

No comments:

Post a Comment